December 2009
18 posts
ceva ciudat.
citesc ‘ghidul autostopistului galactic’. si e misto. e amuzanta, e cu poante, cu poante istete de limbaj, cu umor englezesc bine pus in pagina. ma amuz, dar nu ma face sa rid. ceva din creierul meu intelege ca e vorba de ceva amuzant. dar reactie ioc. si nu mi s-a mai intimplat. un soi de schizofrenie: partea capabila sa recepteze umorul s-a deconectat. uf.
da’...
http://soytuaire.labuat.com/ →
frumos, de iarna si de joaca.
“Avatar” nu e un film, e o experienta.
partea buna la aceasta ninsoare e ca nu poti sa ramai indiferent la ea. si in general te binedispune. partea mai nasoala e ca…. orice iarna in marele oras sfarseste prin a fi cumplit de mizera.
sa inghetam cu placere.
azi, la semafor, pe refugiul statiei de tramvai, am avut vreme sa studiez. o cersetoare in scaun cu rotile. sa fi avut in jur de 20 de ani, niste ochi albastri surprinzatori si capacitatea de a-si lua o expresie incontestabil tampa. care pierea imediat ce masinile se indepartau, pina astepta urmatorul val de ‘victime’, soferi sau soferite miloase. nu stiu daca a crezut-o cineva: era...
nu poti sa faci ceva uimitor daca ti-ai pierdut sau interzis capacitatea de a fi, de a te lasa uimit.
daca as fi avut sanii mai mari ar fi fost foarte complicat sa dorm pe burta - si-mi place mult sa dorm asa. deci sint foarte multumita cu dansii asa cum sint acum. (nu, nu stiu ce-mi veni)
O inima ar trebui sa fie de unica folosinta. Si cand vine vremea s-o poti schimba. Iar inimile abandonate sa fie colectate de nostalgicii incurabili. Cum ar fi sa auzi dimineata, pe strada, ca o incantatie veche si rezonanta, “Iiii-niimi vechi loooom!” ?
nu-mi dau seama daca s-a mai ridicat ceata, sau pur si simplu casele sint mai apropiate in cartierul unde lucrez, asa ca mi se par mai clare pentru ca-s mai aproape, nu pentru c-ar fi ceata mai rara.